Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, Preasfințitul Varlaam Ploieșteanul a oficiat Sfânta Liturghie, dimpreună cu un sobor de preoți și diaconi, precum și slujba de pomenire pentru sufletele robului lui Dumnezeu Dumitru Luca, de la a cărui trecere la cele veșnice se împlinesc șase luni, și a roabei lui Dumnezeu Adriana Luca, la împlinirea a cinci ani de la mutarea ei la Domnul. Alături de ierarh au slujit mai mulți stareți ai mănăstirilor nemțene, dar și clerici din oraș și împrejurimi.
După Sfânta Evanghelie, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a vorbit despre iubirea milostivă a Mântuitorului față de fiecare om în parte, indiferent de starea sau locul lui în societate:
Învățăm, iubiți credincioși și credincioase, din această Evanghelie că Fiul Omului a venit în lume nu ca să judece lumea, ci ca lumea să se mântuiască prin El. A venit să caute și să mântuiască pe cel pierdut. Și ne-a vorbit nouă despre această lucrare în pilda oii celei pierdute.
Păstorul cel adevărat — și spune despre Sine că El este Păstorul cel bun — este acela care își pune sufletul pentru oile sale. Și dacă, dintre o sută de oi, una se pierde, Păstorul adevărat lasă cele nouăzeci și nouă de oi în staul și merge să o caute pe cea pierdută. Asemenea văduvei care pierde drahma în casă, o caută cu grijă, o găsește și își cheamă vecinele ca să le cinstească și să se bucure împreună cu ea, pentru că a găsit drahma pe care o pierduse. Iar concluzia acestor două pilde este rostită de Hristos Însuși: „Bucurie mare se face în cer pentru un păcătos care se pocăiește.”
Iată că, legat de faptul că Iisus începe activitatea în Galileea neamurilor, adică cheamă la mântuire, propovăduind Evanghelia nu doar iudeilor, ci și păgânilor, Îl vedem ieșind din hotarele Țării Sfinte și mergând în părțile Tirului și ale Sidonului, unde face o mulțime de minuni și predică adevărul Împărăției Cerurilor.
Duminica trecută am văzut cum, în același Capernaum din Galileea, Mântuitorul vindecă sluga unui sutaș, unui centurion — ofițer roman, păgân și idolatru. Hristos, văzând dragostea lui nu pentru o rudă, nici pentru un prieten sau un superior, ci pentru sluga sa — iar în Antichitate slugile, asemenea animalelor, erau considerate valoroase doar atâta timp cât erau folositoare stăpânului —, îi vindecă sluga și îl dă exemplu iudeilor, zicându-le: „Adevărat zic vouă: nici în Israel n-am găsit atâta credință.” Așadar, învățăm că Hristos a venit — El, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre — pentru a ne vindeca pe noi, cei păcătoși. Căci nu cei drepți au nevoie de pocăință, ci cei păcătoși.
De aceea, atunci când ne rugăm lui Dumnezeu, întotdeauna pomenim faptul că, așa cum Hristos a auzit rugăciunea femeii cananeence, a femeii păcătoase, a lui Zaheu vameșul, tot astfel să audă și rugăciunile noastre, ale păcătoșilor Săi robi, și să le împlinească după măsura credinței noastre și după ostenelile pe care le depunem ca să-L ascultăm pe Hristos și să împlinim voia Lui în viața noastră.
În continuare, celricii și credincioșii s-au rugat pentru sufletele robilor lui Dumnezeu Dumitru și Adriana Luca, la slujba parastasului oficiată după Sfânta Liturghie.
Sunt foarte bucuros să constat că amintirea domnului Dumitru Luca este la fel de vie și că, și astăzi, se află alături de familie colaboratori, prieteni și rude. Lucrul acesta ne arată cât de important este să lăsăm, după plecarea noastră din această lume, un nume bun și amintiri frumoase, care să perpetueze memoria noastră nu doar în limitele restrânse ale familiei, ci și printre oamenii cu care Dumnezeu a rânduit să ne petrecem această viață atât de lesne trecătoare.
De aceea, sunt bucuros că am putut participa și eu la acest soroc de cinci ani și, respectiv, șase luni, și că am putut sluji, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop și Mitropolit Teofan, atât la Sfânta Liturghie, cât și la slujba de pomenire.
Astfel, la aceste momente de pomenire, dar și în fiecare moment de rugăciune – acasă sau la biserică –, să ne rugăm Bunului Dumnezeu să așeze sufletele adormiților robilor Săi, Dumitru și Adriana, în locașurile celor drepți, să le dăruiască odihnă după o muncă asiduă și să le răsplătească faptele bune pe care le-au săvârșit în această viață și pe care continuă să le săvârșească, prin fiul, nora și nepoatele lor, cărora le-au oferit acest exemplu și această școală a vieții, de mare valoare.
În această lume, trebuie să ne comportăm cu frățietate, cu solidaritate, cu generozitate și, mai ales față de cei lipsiți, cu multă milă – după pilda Mântuitorului, Cel milostiv și iubitor de oameni, a adăugat Preasfinția Sa la finalul Parastasului.
Un binefăcător al Bisericii
Domnul Dumitru Luca s-a născut în data de 6 iunie 1949 în comuna Ceahlău, din părinții binecredincioși Ioan Roman și Elena. A urmat școala gimnazială în comuna Ceahlău, iar după satisfacerea stagiului militar, s-a angajat la Atelierele Centrale ca ajutor de buldozerist. A urmat studiile la liceul din Bicaz și, prin transfer, a finalizat cursurile la Colegiul Național „Petru Rareș”, urmând apoi Școala de Maiștri.
În anul 1976 s-a căsătorit cu doamna Adriana, iar în 1977 s-a născut unicul lor fiu, Florin. Până în 1994, timp de 25 de ani, a lucrat la confecții metalice, la Stația de Utilaje și Transport (SUT) din cadrul Trustului de Construcții Montaj. În data de 23 noiembrie 1994 a fost înființată firma ADF Prod, care are astăzi 350 de angajați. A condus-o cu seriorizate și devotament timp de peste 30 de ani. În data de 23 noiembrie 2024, directorul Dumitru Luca a primit „Crucea Moldavă” pentru mireni din partea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan. A trecut la cele veșnice în data de 22 februarie 2025, la vârsta de 75 de ani.
